Notorietate, imagine publică, meritocrație sunt cuvinte des întâlnite în strategia de promovare a stafului de campanie al politicianului, al managerului de astăzi. Nu că ar fi ceva nou.
Meritocratia se bazează pe abilități, competențe si talent dovedit prin competiție.
Imaginea publică este percepția sau mai bine zis opinia publică la un moment dat asupra unui actor social, organizație sau brand.
O întrebare pertinentă ar fi cât meriți tu, adică cât ești de merituos. Un răspuns într-o instituție publică sau societate ar fi, cât facturezi la șfârsit de lună pentru munca prestată, adică salariul în cazul unui angajat, cu o singură condiție să muncești pentru ceea ce primesti. Plecând de la această logică ne putem imagina că într-o societatea bazată pe performață si profit există meritocrație multă plătită puțin? Si dacă plătim puțin putem avea oameni merituoși?
Toti avem nevoie de succes, este o necesitate psihologică determinată de tendința noastră de autoevaluare permanentă, când performăm. Faptul că trăim într-o eră a informației digitalizată prin rețelele social media ne aflăm în situația de a deveni dependenți de mediul virtual oferit de internet. Zilnic ne consultăm cota de popularitate, imaginea de sine, prin reflexia unui selfie sau a unei postări pe o rețea de socializare, like-ul sau comment-ul fiind indicatorii principali în această evaluare. Într-o societate cu percepții vizuale sofisticate, imaginea contează cel mai mult.
Orice produs, nu se poate consuma sau mai bine zis vinde dacă nu este vizibil, cât mai vizibil. Acest mecanism de piață este prezent și în domeniul politicii. Fiecare politician care își doreste o carieră, își construiește o imagine publica pe un raționament simplu, calitățile trebuie amplificate, deficiențele minimalizate, chiar mascate.
