Vă prezentăm mai jos Petiția Regionalizării , inițiată de studenta Anamaria Loredana Ianoși , doctorandă la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj Napoca.
Petiția Regionalizării
Anamaria Loredana Ianoși, Doctorandă
Școala Doctorală “Paradigma Europeanăˮ
Facultatea de Studii Europene, Universitatea Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca
Arii de interes: Politica de Coeziune, Regionalizarea, Fondurile europene
26 Mai, 2017, 17:03.
Dragi cetățeni, vă anunț cu tristețe că locuim cu toții în cea mai centralizată țară a Uniunii Europene. Și asta nu o spun eu, ci o arată alb pe negru statisticile realizate în ultimii ani. Într-un studiu recent, psihologul clujean, Prof. Univ. Dr. Daniel David afirma: “Revenind la Putere, trebuie spus că în România aceasta este centralizată. Asta înseamnă că puţini conduc mulţi! Atât cei care conduc cât şi cei conduşi consideră că această formă de distribuire a puterii este una naturală. Spre exemplu, pe o scală între 0 și 100, România are un indice de centralizare a puterii de 90, unul din cei mai mari indici din ţările Uniunii Europene; alte ţări cu influenţă internaţională arată astfel: China – 80; Franţa – 68; Danemarca – 18; Germania – 35; Japonia – 54; Marea Britanie – 35; Olanda – 38; Rusia – 93 şi SUA – 40ˮ (Hofstede G., Hofstede I. G. și Minkov, 2010). Așadar, conform studiului, în România, puterea este mai centralizată decât în China, stat comunist prin excelență. De asemnea, nu mai este un secret pentru nimeni faptul că centralizarea puternică a unui stat este o relicvă a fostului regim comunist. În timp ce statele Uniunii Europene s-au desprins de mult de balastul comunist, militând pentru descentralizare, divizare administrativă și regionalizare, România se încăpățânează să înoate împotriva curentului european, menținând lato sensu, acceași organizare administrativ-teriotrială din anul 1968. Această organizare nu mai corespunde de decenii nevoilor reale de dezvoltare ale României. Chiar dacă pin Legea 151/1998 pe teritoriul României s-au constituit opt regiuni de dezvoltare iar prin Legea 315/2004 s-a instituit cadrul instituțional, obiectivele, competențele și instrumentele specifice Politicii de Dezvoltare Regionale în România, ca urmare a pregătirii aderării la Uniunea Europeană, regiunile de dezvoltare nu sunt (din păcate, nici până astăzi) unități administrativ-teritoriale de sine stătătoare și nu au personalitate juridică așa cum se întâmplă în alte state membre (cel mai apropiat de realitatea românească fiind cazul de succes al Poloniei). De asemnea, literatura de specialitate abundă în cercetări care dovedesc existența unui raport direct între centralitatea puterii și indicele corupției percepute (Mihăilescu G., Boștinaru V.), acestea confirmând rezultatul cercetărilor întreprinse de către profesorul polonez Michael Kulesza de la Universitatea din Varșovia, conform căruia centralizarea înseamnă ineficiență, inechitate și corupție (Kulesza, n.d., “Methods and Techniques of Managing Decentralization Reforms in CEE Countries. The Polish Experienceˮ), Cu alte cuvinte, cu cât statul este mai centralizat, cu atât corupția este mai mare, mai ales la nivel înalt, acesta fiind și motivul pentru care, potrivit raportului realizat de Transparency International pe baza Indicelui de Percepţie a Corupţiei, România se află pe locul trei în topul celor mai corupte ţări din Uniunea Europeană (Transparency International EU Study, 2016, Berlin).
Cele prezentate anterior reprezintă motivul de bază pentru care am decis să iau atitudine. După ce am studiat timp de cinci ani cele mai eficiente modele de regionalizare ale statelor Uniunii Europene, cu precădere cel polonez, mi-am eliminat orice urmă de îndoială privind beneficiile acestui sistem administrativ de guvernare (și subliniez admninistrativ, deoarece regionalizarea nu semnifică un afront la integritatea teritorială a statului român, așa cum am fost manipulați să credem, ci doar transferul controlului asupra resurselor economice ale regiunii și asupra fondurilor europene destinate dezvoltării regionale, de la centru către regiuni, plecând de la premisa că regiunile pot gestiona mai eficient aceste resurse, cunoscându-și mai bine nevoile de dezvoltare decât ar putea să o facă vreodată Centrul). Prin urmare, în pofida faptului că deși contextul politic nu este cel mai favorabil pentru implementarea regionalizării, am decis să inițiez o petiție, pe care am intitulat-o simbolic “Petiția Regionalizăriiˮ în vederea strângerii de semnături pentru redeschiderea negocierilor privind procesul de regionalizare în România, care ar urma să se efectueze, la momentul oportun din punct de vedere socio-politic și economic (atunci când va veni acesta), pe baza liniilor trasate de societatea românească. Pentru a fi mai explicită, voi detalia în continuare ce ar însemna regionalizarea pentru Regiunea Nord-Vest. În primul rând, după introducerea noțiunii de regiune în Constituția României ca și unitate administrativ-teritorială de sine stătătoate, primul pas ar fi acela de a alege o denumire pe măsura regiunii noastre. Locuitorii regiunii vor putea alege, prin referendum, dintre denumiri cu rezonanță precum: Transilavania de Nord, Crișana sau Someșeana (cea din urmă fiind o propunere venită din partea Comisiei Europene). În al doilea rând, Cluj-Napoca va deveni capitală regională, găzduind totodată viitorul Consiliu Regional ce va fi responsabil de crearea și implementarea politicilor eficiente de dezvoltare regională în cadrul regiunii (cel mai probabil, unitățile locale și cele județene vor fi menținute, ca și în cazul Franței, Polonia alegând să desființeze județele). În al treilea rând, ca urmare a regionalizării, regiunea va avea un buget regional, ceea ce înseamnă că taxele și impozitele colectate în regiune nu vor mai lua drumul bugetului central de la București decât în proporție de 25%, 75% din totalul obligațiile noastre financiare râmânând în regiune pentru a fi utilizate la dezvoltarea regiunii. În al patrulea rând, în calitate de regiune autonomă, regiunea noastră va avea dreptul să negocieze direct cu Comisia Europeană fondurile destinate dezvoltării regionale, fără intervenția Bucureștiului, regiunea fiind cea care va urma să gestioneze independent aceste fonduri, finanțând proiecte care vor fi selectate împreună cu locuitorii regiunii (o astfel de abordare ar soluționa cu siguranță problema centurii ocolitoare a orașului Cluj-Napoca, dacă ar exista această posibilitate de a accesa fonduri direct de la Comisie). Nu în ultimul rând, regiunea ar avea un blazon propriu, ușor recognoscibil la nivel european, regiunea devenind astfel un brand de țară, la fel ca și în cazul regiunilor europene importante, care deși fac parte dintr-un anumit stat, acestea au și identitate proprie, ceea ce le permite să fie competitive pe piața europeană și pe cea mondială.
Prin urmare, vă invit să semnați această petiție, în speranța că vom reuși să facem o schimbare în bine în România, animați de dorința de a avea “o țară ca afarăˮ și de a contribui fiecare la îndeplinirea acestui deziderat. Este de datoria noastră să luptăm pentru îmbunătățirea standardelor noastre de viață și a nivelului nostru de trai, în condițiile în care Indicele de Dezvoltare Umană (IDU) plasează România pe penultimul loc în clasamentul Uniunii Europene, cu o valoare IDU de 0,785, cu doar 8 unități mai mult decât Bulgaria în care valoare IDU este de 0,777 și departe de statele europene dezvoltate care au un IDU de peste 0,800 unități (Mihai, 2014, “Topul țărilor din UE în funcție de indicele de dezvoltare umană”). Petiția Regionalizării poate fi semnată accesând link-ul următor: https://www.petitieonline.com/petitia__regionalizarii.
Anamaria Loredana Ianoși