AVRAM GAL, vicepreședinte PSD Cluj: În timp ce România oficială lipsește de pe harta marilor evenimente geopolitice, doi foști prim-miniștri, Adrian Năstase și Viorica Dăncilă, au fost invitați personal de președintele Xi Jinping la parada militară de la Beijing. Gestul nu este unul întâmplător și transmite un mesaj puternic: în ciuda absenței diplomatice a Bucureștiului, capitalul de încredere construit de-a lungul deceniilor nu s-a evaporat complet.
Parada militară, la care au fost prezenți lideri ca Vladimir Putin și Kim Jong Un, a fost mai mult decât un spectacol al forței. A fost o demonstrație de multipolaritate în formare, în care China a dorit să arate lumii capacitatea sa de a aduna în jurul său lideri și foști lideri din diverse state. În acest context, invitația adresată celor doi foști premieri români poate fi interpretată ca o recunoaștere a tradiției relațiilor româno-chineze și a respectului față de o perioadă în care Bucureștiul conta în arhitectura diplomatică a Asiei.
Detaliul nu este lipsit de semnificație: cei doi români invitați nu provin nici din PNL, nici din USR, ci din PSD. Este un semnal subtil, dar grăitor, că progresismul – forțat, artificial și adesea rupt de realitățile sociale – este în declin accelerat la nivel global. Doar în Europa mai supraviețuiește ca un curent împins de la centru, în timp ce în SUA și în restul lumii se observă o revenire constantă la conservatorism, la valorile tradiționale, la reperele culturale și politice care dau stabilitate. Românii ar trebui să înțeleagă că această tendință se va manifesta, mai devreme sau mai târziu, și la noi. Ca întotdeauna, schimbarea vine cu întârziere în spațiul nostru mioritic, dar direcția este inevitabilă.
Pentru România, episodul are o semnificație dublă. Pe de o parte, arată că Beijingul nu a uitat relațiile istorice excelente cu țara noastră și că, dincolo de absența actuală de pe scena multipolară, există încă punți de dialog ce pot fi reactivate. Pe de altă parte, oferă un semnal că România poate reveni în jocul global prin strategii de deschidere, folosind inclusiv figuri politice care au rămas respectate la nivel internațional.
Implicațiile geopolitice sunt evidente. Într-o lume în care China construiește instituții financiare și tehnologice alternative, în care Rusia se poziționează ca partener indispensabil pentru Asia, iar India își joacă rolul de arbitru strategic, România riscă să fie un simplu spectator. Și totuși, printr-un gest simbolic, România a reapărut în fotografia geopolitică de la Beijing.
Este o oportunitate de vizibilitate ce ar trebui valorificată inteligent. Dincolo de interpretările partizane de acasă, evenimentul demonstrează că există încă spațiu de manevră pentru o politică externă mai activă și mai curajoasă, care să plaseze din nou România pe harta dialogului cu Asia.
P.S. Dacă actuala guvernare va continua să ignore asemenea momente și să mimeze interesul pentru politica externă, atunci România va pierde și ultima fereastră de oportunitate de a-și reconstrui statutul internațional. Cum am ajuns însă, de la a fi unul dintre partenerii privilegiați ai Chinei, la o absență aproape totală din marile fotografii ale istoriei?
