Premierul Ilie Bolojan a declarat, marți, că absolvenții facultăților de medicină de stat ar trebui să rămână să lucreze în România pentru cel puțin câțiva ani după finalizarea studiilor. „Cel puţin câţiva ani de zile – doi, trei, patru, cinci ani de zile – trebuie să lucrezi undeva în România. Dar haideţi să punem asta în practică”, a spus acesta, la dezbaterea cu primarii, organizată de Adunarea Generală a Asociației Comunelor din România.
Premierul a afirmat că, în contextul dezechilibrelor dintre mediul rural și cel urban în privința numărului de medici, cei care beneficiază în România de pregătire medicală pe întreg parcursul studiilor, finanțate de la buget, au o obligație față de țară și ar trebui să profeseze aici cel puțin câțiva ani.
„În ceea ce priveşte problemele legate de dezechilibre rural, urban, medici şi aşa mai departe, eu voi susţine că, dacă beneficiezi în ţara noastră de o pregătire medicală pe toată durata parcursului, studii făcute la buget, rezidenţiat plătit de statul român, ai o obligaţie faţă de ţara asta şi cel puţin câţiva ani de zile, doi, trei, patru, cinci ani de zile trebuie să lucrezi undeva în România”, a spus acesta.
Rectorul UMF Cluj consideră justificată ideea obligativității de a profesa în România pentru medicii formați pe bani publici
Rectorul Universității de Medicină și Farmacie „Iuliu Hațieganu” din Cluj-Napoca, Anca Dana Buzoianu, susține că propunerea lansată recent de premierul Ilie Bolojan, privind introducerea unei perioade minime de activitate profesională în România pentru absolvenții de Medicină formați cu finanțare de la stat, este una legitimă și trebuie analizată serios, potrivit EduPedu.
În opinia conducerii UMF Cluj, discuția nu este doar una financiară, ci vizează în mod direct funcționarea sistemului public de sănătate și accesul pacienților la servicii medicale, în special în zonele unde lipsa de personal este deja accentuată. Formarea unui medic presupune un efort consistent din partea societății, iar plecarea imediată a acestora în afara țării face ca această investiție să nu se mai întoarcă sub nicio formă în beneficiul pacienților români.
Rectorul a subliniat că ideea unei perioade obligatorii de practică în România, după finalizarea studiilor și a rezidențiatului finanțate din fonduri publice, ar putea reprezenta o soluție echilibrată, cu condiția să nu fie aplicată rigid. O astfel de măsură ar trebui să fie clar reglementată și să țină cont de realitățile din sistemul medical.
Puțini absolvenți de medicină ajung să lucreze în sistemul public din România
El a atras atenția că există aproximativ 7.000 de absolvenți ai facultăților de medicină din România, dintre care doar 1.000 lucrează în sectorul public, în timp ce mulți medici români aleg să profeseze în alte țări.
„Atunci cu siguranţă nu vom avea 7.000 de absolvenţi ai facultăţilor de medicină din România, vreo 4.000 la rezidenţiat şi, după nu ştiu câţi ani de zile, cam 1.000 de angajaţi în sectorul public. Şi ceilalţi, din păcate, sunt pierduţi şi suntem pe locurile unu, doi şi trei, în multe ţări europene, ca număr de medici”, a explicat Bolojan.
Bolojan: „Trebuie să avem curajul să luăm nişte decizii care uneori nu sună bine”
Potrivit premierului, în acest context trebuie luate decizii „care uneori nu sună bine”.
„Dar pentru asta trebuie să avem curajul să luăm nişte decizii care uneori nu sună bine şi, într-adevăr, să distribuim o parte din medicii noştri acolo unde este nevoie, în ruralul mai îndepărtat, în urban mic şi aşa mai departe”, a mai adăugat Bolojan.
Modele europene și condiții clare: ce ar face funcțională obligația pentru medicii formați pe bani publici
Anca Dana Buzoianu a amintit că modele similare există deja în alte state, unde finanțarea publică a educației medicale este condiționată de prestarea unui serviciu profesional pentru o anumită perioadă, mai ales în regiunile defavorizate sau în specialitățile deficitare. Aceste mecanisme sunt cunoscute sub diverse forme și au ca scop asigurarea personalului medical acolo unde este cea mai mare nevoie.
Pentru ca o asemenea inițiativă să fie viabilă în România, rectorul UMF Cluj consideră esențial ca regulile să fie bine definite. Printre elementele-cheie menționate se numără criterii transparente de aplicare, o durată clar stabilită a obligației, dar și posibilitatea ca medicii să își îndeplinească perioada de practică în diferite segmente ale sistemului public, fie în spitale, ambulatorii sau în medicina de familie.
De asemenea, tinerii medici ar trebui să beneficieze de sprijin real din partea statului, prin posturi stabile, condiții de muncă decente, acces la formare profesională continuă și stimulente pentru cei care aleg să lucreze în mediul rural sau în orașele mici.
În concluzie, conducerea UMF „Iuliu Hațieganu” consideră că responsabilitatea față de comunitatea care finanțează educația medicală este firească, însă orice obligație trebuie dublată de măsuri concrete care să facă rămânerea în sistem atractivă. În lipsa acestora, există riscul ca măsura să devină una pur formală, fără efecte reale asupra crizei de personal din sănătate.
