Avram Gal: Astăzi, lumea își înclină fruntea în semn de recunoștință și profund respect în fața trecerii la cele veșnice a Sanctității Sale, Papa Francis – primul suveran pontif originar din America Latină, primul iezuit pe Scaunul lui Petru și, mai presus de toate, un apostol al milei, păcii și demnității umane.
Într-o epocă marcată de polarizare, frică și nesiguranță, Papa Francisc a fost o lumină caldă și calmă, care a refuzat cu demnitate zgomotul puterii pentru a îmbrățișa șoapta speranței. A coborât pontificatul de pe tronul grandorii și l-a adus în inima celor neauziți: săracii, migranții, bătrânii uitați, bolnavii, marginalizații. A vorbit în numele lor cu o forță blândă care a transformat inimile și a deschis granițe, reale sau simbolice.
Papa Francisc nu a fost doar conducătorul spiritual al peste un miliard de catolici. A fost conștiința trează a unei umanități obosite, reamintind lumii că dragostea, iertarea și dialogul sunt mai puternice decât frica, ura sau răzbunarea. A deschis Vaticanul către transparență, a condamnat fără ezitare abuzurile, corupția și ipocrizia și a pledat pentru o Biserică săracă, dar autentică, aproape de oameni.
În lumea interreligioasă, a devenit un simbol al dialogului și respectului reciproc. Istorica întâlnire cu Marele Imam al Al-Azhar, vizita în Irak și apelurile constante pentru pace în Ucraina, Siria, Palestina și multe alte colțuri rănite ale lumii au fost borne ale unei diplomații a sufletului.
A apărat Pământul ca pe o casă comună, devenind un veritabil ecologist spiritual prin enciclica Laudato Si’, chemând la o conversie a inimii înainte de orice transformare socială. A fost o voce unică în fața indiferenței, chemând la acțiune în numele generațiilor viitoare.
Moartea sa nu înseamnă un sfârșit, ci începutul unei memorii vii – aceea a unui om care a iubit profund, care a vorbit simplu, care a suferit în tăcere, care a zâmbit lumii chiar și când lumea era întunecată.
Astăzi, nu doar catolicii, ci întreaga umanitate pierde un părinte spiritual. Dar ceea ce Papa Francisc ne-a oferit va dăinui: curajul blândeții, puterea iertării și încrederea neclintită în binele comun.
Într-o lume adesea lipsită de busolă morală, el a fost o ancoră.
Iar acum, pleacă în Lumină, rămânând o stea călăuzitoare pe cerul conștiinței noastre.
Requiescat in pace, Sanctitas Tua. Lumea te va purta în inimă.
