Avram Gal, liderul PSD de la Câmpia Turzii, se află zilele acestea în Statele Unite ale Americii – Dacă nu votăm acum, să nu ne mai plângem în următorii cinci ani!
Votul nu este doar un drept – este principalul instrument pe care îl avem la îndemână pentru a ne impune voința ca popor. Este singura manifestare concretă, palpabilă, a deciziei noastre colective cu privire la direcția în care vrem să se îndrepte România.
De prea multe ori, ne-am obișnuit să vorbim despre alegeri în termeni de protest, de pedeapsă sau de resemnare. Dar votul nu ar trebui să fie despre amendarea clasei politice. Nu ar trebui să fie împotriva unui candidat. Nu trebuie să fie un gest de furie, ci unul de asumare. Votul trebuie să reflecte pur și simplu voința noastră – sinceră, lucidă, responsabilă – despre viitorul țării noastre.
Indiferent cum votăm, unde o facem sau când ajungem la secție, ce contează cu adevărat este să o facem. Să nu mai lăsăm decizia în mâinile altora, să nu mai stăm deoparte și să sperăm că „poate iese bine”. România nu are nevoie de spectatori. Are nevoie de cetățeni activi, care își cunosc puterea și și-o exercită cu demnitate.
Dacă vrem să ne fie auzită vocea, trebuie să o ridicăm. Iar votul este forma cea mai puternică, cea mai legitimă și cea mai simplă de a o face.
Ieși la vot. Este singurul mod prin care poți cere, cu adevărat, un viitor mai bun.
*
Eu am votat azi la Washington D.C.
Un gest simplu, dar esențial. Pentru mine, votul rămâne una dintre puținele forme prin care ne putem face auziți, mai ales de departe.
Nu pot să nu remarc răceala membrilor comisiei de la urne când au văzut că românii din diaspora vin să voteze. O privire grăbită, un gest mecanic. Deși sunt plătiți destul de bine pentru acest serviciu public, atitudinea lor transmitea mai degrabă plictiseală decât respect pentru actul democratic. Probabil prezența mare la vot este ceea ce îi deranjează.
Și totuși, am votat. Pentru că, indiferent de recepția celor din spatele mesei, noi, românii din afară, trebuie să ne păstrăm demnitatea și vocea.
Durerea cea mai mare rămâne însă divizarea: se simte și aici, în afara țării. Nu avem încă forța să fim uniți în jurul unui ideal comun. Dar poate că fiecare vot contează și pentru asta – pentru a reclădi încrederea între noi.
Ieșiți la vot. Chiar și când pare că nu contează, contează.
P.s. România, oriunde am fi, înainte de toate!
