AVRAM GAL, Vicepreședinte PSD CLUJ: În aceste zile, la Cotroceni, se poartă discuții intense între specialiștii tuturor partidelor parlamentare, convocați de președinte într-o ultimă tentativă de a identifica soluții pentru ieșirea din impasul economic grav în care se află România. Se vorbește despre reforme, despre redresare fiscală, despre digitalizare și eficientizare. Se invocă, pe un ton aproape tehnocratic, deficitul bugetar uriaș – cel mai mare din Uniunea Europeană în termeni procentuali. Dar se evită cu grijă să se spună esențialul: acest dezastru bugetar este rezultatul direct al deciziilor luate chiar de cei care azi mimează căutarea de soluții. Ei au tolerat un aparat bugetar supradimensionat, au creat o fiscalitate sufocantă, au ignorat evaziunea sistemică și au menținut instituții cheie – precum ANAF sau Vama – sub control politic, golite de competență, dar pline de obediență. Ceea ce se numește azi „criză” nu este o surpriză, ci finalul previzibil al unui model economic greșit, întreținut din comoditate, lipsă de curaj și interese de partid.
Românii privesc aceste dezbateri cu un amestec de speranță și scepticism, dorindu-și din suflet o resetare reală a României – una autentică, profundă, nu doar o schimbare de fațadă. Dar această transformare nu poate fi făcută de aceiași oameni care se rotesc la putere de decenii, livrând aceleași promisiuni goale și aceleași soluții falimentare. Avem nevoie de oameni noi, competenți, curajoși și, mai ales, de idei noi, de modele care au funcționat în alte țări și care pot fi adaptate și aici. Pentru că, așa cum spunea Einstein, să faci mereu același lucru și să aștepți un rezultat diferit este definiția nebuniei. România nu mai are timp de experimente sterile – are nevoie de un nou început.
România are nevoie de un șoc fiscal: Înlocuirea TVA-ului cu Sales Tax, după modelul american
Am spus-o de nenumărate ori, în cercuri private și la întâlniri oficiale, în conferințe și în discuții discrete cu economiști din SUA și din Europa: România nu duce lipsă de bani, ci de voință. Nu de resurse, ci de simplitate. În ultimii ani, în numeroasele vizite pe care le-am făcut la Washington, am avut privilegiul de a discuta deschis cu economiști, finantiști, bancheri și, mai ales, antreprenori — români și străini deopotrivă. Am pus aceeași întrebare în Silicon Valley, în Bruxelles, în Dubai și în Balcani: Cum își organizează statele civilizate impozitarea fără să-și ucidă economia?
Toți mi-au spus același lucru: prin simplitate și predictibilitate. Prin încredere în contribuabil, nu prin suspiciune generalizată. Prin reguli clare, nu prin hățișuri fiscale care creează loc pentru evaziune, corupție și arbitrariu.
Iar când am adus în discuție TVA-ul românesc, reacția a fost mereu aceeași: este un sistem eșuat.
Răspunsul a fost aproape unanim: nu nivelul taxelor contează cel mai mult, ci cât de simplu sunt colectate și cât de previzibil funcționează sistemul. Simplitatea fiscală, nu hiper-reglementarea, este fundamentul economiilor sănătoase. Cu cât ești mai birocratic, cu atât încasezi mai puțin și, paradoxal, devii mai dependent de împrumuturi externe.
România funcționează de peste 3 decenii într-un decor fiscal care pare construit special pentru a justifica un aparat bugetar imens. Deși TVA-ul ar trebui să fie o taxă eficientă, în practică s-a dovedit a fi un dezastru de proporții. Evaziunea fiscală pe TVA în România este estimată la peste 10 miliarde de euro anual. Iar aceasta nu e doar o cifră, e o radiografie a eșecului statului. Eșecul ANAF, al Vămii, al tuturor instituțiilor publice capturate politic, care nu doar că nu colectează ce trebuie, dar au devenit instrumente de control și intimidare în mâna unor rețele de putere.
De 35 de ani, România colectează un TVA de pe hârtie, nu din realitate.
Ni se spune că evaziunea este mare. Că gradul de colectare este mic. Că ANAF „face tot ce poate”. Că Vama are nevoie de mai mult „digital”.
Adevărul e altul. Și e simplu: instituțiile care ar trebui să colecteze banii statului sunt incompetente, politizate și clientelare. Iar acest lucru nu se mai poate ascunde.
Am creat un aparat birocratic uriaș, care justifică propria existență complicând artificial legislația fiscală. Zeci de mii de oameni trăiesc din interpretarea „discreționară” a legii. Inspectorii fiscali nu sunt stimulați să recupereze bani pentru stat, ci să controleze selectiv, adesea la comandă.
Mai grav: acest sistem încurajează frica, paralizează inițiativa privată și obligă firmele corecte să concureze pe o piață neloială, cu „fantome fiscale” care prosperă cu protecție de la stat.
De aceea, propun azi o reformă radicală, dar logică: înlocuirea completă a TVA-ului cu sistemul de tip Sales Tax, aplicat în Statele Unite. În SUA, această taxă pe vânzare finală generează aproape 17% din veniturile statelor și autorităților locale, fără a fi însoțită de haosul birocratic specific TVA-ului european. Este un sistem stabil, previzibil, aproape imposibil de fraudat în lanț, pentru că nu se aplică între firme, ci doar în momentul vânzării către consumatorul final. Și, spre deosebire de TVA, Sales Tax nu lovește produsele esențiale: alimentele de bază și medicamentele sunt de regulă scutite.
Aceasta taxă unică un model testat, simplu, clar, care funcționează în cea mai mare economie a lumii. Un sistem în care: nu se taxează între firme, ci doar vânzarea către consumatorul final; nu se aplică la mâncare, medicamente și produse vitale; nu mai există rambursări fictive, carusele de fraudă și controale arbitrare; fiecare colectare de taxă este directă și transparentă.
Într-un astfel de sistem, ANAF nu mai are nevoie de sute de mii de controale, ci de câteva instrumente digitale și un set de reguli simple. Evaziunea dispare natural. Cei cinstiți nu mai sunt penalizați.
Studiile arată că această taxă are cea mai mică volatilitate în colectare, ceea ce înseamnă stabilitate bugetară, și are cel mai mic impact negativ asupra creșterii economice, conform evaluărilor făcute inclusiv de OECD. Mai mult, colectarea s-a extins și în mediul digital, permițând autorităților americane să crească încasările din comerțul online cu aproape 8% într-un singur an – fără scandaluri, fără controale în forță, fără dosare cu șină.
Diferența dintre noi și americani nu stă în legislație, ci în curajul de a o simplifica. Dacă am adopta un astfel de sistem în România, ar dispărea rambursările fictive de TVA, firmele ar funcționa fără teama inspectorilor discreționari, iar bugetul de stat s-ar alimenta corect și predictibil. Nu ar mai fi nevoie să ne împrumutăm la dobânzi de 6–7%, pentru că nu am mai avea o gaură structurală în colectarea fiscală.
Este clar pentru toți cei care cunosc economia reală că TVA-ul, așa cum funcționează în România, este un cancer birocratic. Un instrument care nu mai are nicio legătură cu justiția fiscală, ci doar cu menținerea unei clientele politice și a unui sistem de control paralel. Dacă mâine am tăia acest cordon ombilical cu trecutul, nu doar că am încasat mai bine, dar am și elibera economia de o povară inutilă.
Aceasta nu este o fantezie fiscală, ci o propunere ancorată în realitate, susținută de fapte, cifre și exemple internaționale. Este o invitație la luciditate: ori schimbăm regulile jocului, ori continuăm să jucăm o piesă falimentară. România are nevoie de un șoc fiscal de tip Sales Tax. Nu pentru a imita America, ci pentru a ne regăsi propria logică economică pierdută printre parafe, dosare și controale cu dedicație.
Dacă am avea curajul să renunțăm la controlul politic asupra ANAF și Vămii, și am adopta un sistem ca Sales Tax, nu am mai avea nevoie de împrumuturi care să ne vândă viitorul. Am construi, în sfârșit, o economie pe bază de încredere, nu de teroare fiscală.
România nu duce lipsă de bani. Duce lipsă de curaj și de voință politică reală.
P.S. ROMÂNIA, înainte de toate!
